Valea lui Stan – un circuit plin de adrenalină

Valea lui Stan a reprezentat pentru mine cel mai dorit traseu din ultimii ani. Când îţi planifici o călătorie aici, trebuie să ţii cont în primul rând de vreme: este recomandat să mergi într-o perioadă secetoasă, pentru ca apa să aibă un debit scăzut. Aşadar, când vremea era ok, eu aveam alte planuri, iar când aş fi putut să merg în Valea lui Stan, prognoza meteo nu se anunţa a fi prea grozavă. Ei bine, în penultimul week-end din iulie, astrele s-au aliniat în sfârşit pentru mine!

Recomandări

După ce acum 3 ani canionul a fost amenajat, popularitatea acestuia a crescut considerabil. Practic, acum nu mai există nici o porţiune neamenajată, toate scările, pasarelele, scoabele şi lanţurile sunt extrem de sigure, iar traseul este marcat. Cu toate acestea, recomand parcurgerea traseului doar într-o încălţăminte adecvată (bocanci, încălţări cu talpă aderentă – în nici un caz teneşi sau adidaşi de oraş). Poate ar fi mai bine să vii aici în timpul săptămânii pentru a evita aglomeraţia, sau dacă alegi să mergi în week-end, să începi traseul foarte devreme. O singură atenţionare: acest traseu este frecventat de urşi – noi am avut norocul să nu întâlnim nici unul.

Valea lui Stan – canionul din Făgăraş

Începutul traseului nu este semnalizat foarte bine (din fericire – poate aşa rămâne ascuns de ochii celor care nu ştiu să aprecieze cu adevărat astfel de zone) : venind pe  Transfăgărăşan (DN 7C) dinspre Curtea de Argeş, după ce treci de Cetatea Poienari, trebui să fii cu ochii în patru după o troiţă aflată pe partea stângă a drumului, chiar într-o curbă. Maşinile se pot lăsa pe marginea drumului. Traseul durează cam 4-5 ore, parcurgând o distanţă de aproximativ 7 km, aşa că nu uita să îţi iei şi ceva de mâncare la tine, apă vei găsi din belşug pe durata traseului 🙂

Primele minute nu anunţă neapărat spectacolul care te va lăsa mut de uimire şi admiraţie. Aproape pe toată durata traseului vei urca de-a lungul apei. La început terenul este destul de puţin accidentat şi mergi pe de-o parte şi alta a râului.

Parc de aventură?

Dacă vizitezi Valea lui Stan după o perioadă cu puţine precipitaţii, în această primă parte poţi merge cam pe oriunde vezi cu ochii. La scurt timp după ce treci de primele balustrade vei ajunge într-una din zone mele preferate: primele cascade şi acest lac auriu :

Cu greu te vei desprinde de locul acesta, dar crede-mă urmează peisaje şi mai faine! După primele scări verticale deja te vei gândi cu ce te mai poate suprinde traseul. La un moment dat vei traversa şi o zonă de camping, unde există o masă şi niste băncuţe, perfecte pentru o mică pauză – nu prea lungă pentru că urmează poate cea mai interesantă parte a traseului.

La înălţimi ameţitoare

Aici, chiar şi cei care în mod normal nu au rău de înălţime ar putea avea ceva emoţii. Repet, amenajările sunt foarte sigure, trebuie doar să fii echipat corespunzator, să fii atent şi curajos, iar totul va fi perfect 🙂 . Peisajul cu puntea de deasupra cascadei nr. 3 nu cred ca mai are nevoie de nici o descriere:

În continuare vei ocoli un alt ochi de apă prin partea dreaptă, lipit de stânca cea rece şi apoi  te vei căţăra pe o scară verticală curbată. Cota adrenalinei se menţine crescută 🙂 :

Acum când scriu aceste rânduri şi îmi amintesc fiecare bucăţică din traseu, îmi dau seama cât de mult mi-a plăcut în Valea lui Stan, ce trăiri am putut să am: emoţie, amestecată cu uimire şi cu o mare doză de entuziasm. În astfel de momente sunt fericită că m-am născut în România şi mă pot bucura de astfel de locuri.

Atenţie la fiecare pas!

Următoarea parte a traseului te întâmpină cu roci mari şi mai puţin prietenoase. Aici nu strică deloc mai multă atenţie! Scoabele şi lanţurile care sunt montate acolo sunt de mare ajutor.

Dacă îţi era dor de o traversare a pereţilor pe verticală, urmată de nişte scări ameţitoare, eşti în locul potrivit, căci distracţia continuă!

După acest ultim efort urmează o porţiune din canion pe care până nu demult trebuia să o traversezi prin apă. Acum există şi variante ajutătoare, dar eu am vrut să mă răcoresc putin:

Poiana Călugăriţa

După nu foarte mult timp îţi vei da seama că te apropii de finalul aventurii prin Valea lui Stan. La stăvilar vei intâlni ultima scară din traseu, vei mai merge puţin pe lângă firul apei, după care va urma o porţiune de urcuş pieptiş de vreo 20-30 de minute până în Poiana Călugăriţa, un loc perfect pentru o pauză bine-meritată.

Finalul traseului

Ṭin să îţi dau o veste mai puţin plăcută: de aici până la troiţă mai ai cam 2 ore de mers: mai întâi termini drumul forestier care continuă din poiana, vei trece la un moment dat pe lângă ruinele cabanei Călugăriţa şi apoi vei ajunge la un braţ al Lacului Vidraru. Acesta este drumul pentru cabana Cumpăna, iar tu vei continua să mergi pe partea dreaptă a lacului până când vei ajunge la tunelul de la barajul Vidraru. De aici în maximum 20-30 de minute (în funcţie de energia pe care o mai ai) vei ajunge în locul de unde ai pornit pe traseu.

Cum a fost în Valea lui Stan? Ca într-un parc de aventură 🙂 Este cel mai frumos şi sigur traseu de acest gen din România? Probabil că da. Nu ai cum să te plictiseşti aici, traseul este încântător, te va surprinde mereu, vei face sute de poze, te vei întâlni cu zeci de oameni. Traseul nu este dificil, dar nici uşor. Este destul de curat – şi sper să rămână aşa! Este o variantă perfectă pentru o excursie de o zi, departe de căldura betoanelor.

5.00 avg. rating (98% score) - 2 votes

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: