La sfârşitul lunii mai 2013 am revenit cu drag în judeţul Buzău, de data aceasta pentru a vedea Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, cum îi mai spun localnicii. Din Bucureşti până în Siriu sunt doar 200 km, aşa că zona este perfectă pentru o scurtă escapadă de week-end.
Noi am ales varianta DN2 până în Buzău, după care am mers în direcţia Braşov pe DN10, până în comuna Siriu, sat Cașoca, unde ne-am cazat la pensiunea Mioara.
Sâmbătă dimineaţa cerul era mai înnorat decât ne-am fi dorit. Am mers cu maşina pe DN10, în direcţia Braşov, am lăsat în urmă barajul Siriu, iar la intrarea în localitatea Crasna am făcut stânga, am trecut peste un pod râul Buzău şi apoi am mers pe drumul forestier, urmând triunghiul albastru. Maşinile le-am lăsat după 5 km, lângă al doilea pod peste râul Crasna (Pod Crasna Urlătoare, altitudine 570 m), de unde am început şi traseul propriu-zis.
Drumul forestier a fost destul de lin în prima parte, parcurgându-l fără mari dificultăţi. Singurul lucru mai puţin plăcut era ploaia măruntă care începuse să ne umezească uşor feţele. După o oră de mers am început să urcăm o pantă destul de abruptă, care a reuşit să ne stoarcă de puteri, poate şi pentru că în acelaşi timp încercam să nu ne afundăm de tot în noroiul proaspăt. Pe măsură ce înaintam pădurea se rărea, ceea ce însemna un singur lucru: golul alpin era aproape!
Am ieşit din pădure după două ore şi ceva de mers (ritm lejer şi pauze la nevoie), moment în care am avut plăcerea să zărim în depărtare o stână de oi. Paznicii blănoşi şi-au făcut imediat simţită prezenţa, dar au păstrat distanţa. Mai bine!
Ajunşi în Poarta Vânturilor, am inţeles imediat de unde i se trăge denumirea: aici este locul unde se întâlnesc curenţii de aer de pe toate crestele din zonă. Am observat indicatorul care ne anunţa că până la Lacul Vulturilor mai sunt 30 de minute, urmând cercul roşu.
În scurt timp am trecut pe lângă o zonă mlăştinoasă denumită Lacul Sec. Imediat după ce am reuşit să ieşim din vegetaţia îmbibată de apă, am zărit Lacul Vulturilor.
Soarele s-a bucurat şi el pentru noi, căci pentru prima dată simţeam cu adevărat căldura razelor lui. Eram singurii turişti de acolo şi pentru câteva secunde m-am bucurat de liniştea care cuprindea întreaga zonă, perturbată doar din când în când de ţipetele ascuţite ale acvilelor. Mi-am amintit atunci de legenda pomenită şi de Alexandru Vlahuţă în „România Pitorească” conform căreia “aici vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici îşi invată puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşii regi ai înălţimilor.” . 🙂
După o bine-merită pauză de masă (ciocolată inclusă), ne-am hotărât că era momentul să ne întoarcem. Dacă la urcare traseul a durat în jur de 3 ore, la coborâre am reuşit să scoatem un timp de până în 2 ore şi jumătate.
Îţi recomand acest traseu dacă doreşti să vizitezi o zonă liniştită, curată, fără prea mulţi turişti, cu peisaje ce îţi vor tăia răsuflarea şi te vor face să te întorci mereu acolo, în munţii cei blânzi ai Buzăului.
Pe scurt:
Lacul Vulturilor – lac periglaciar, adâncime maximă 2.5 m, suprafaţă 0.5 hectare
Bucureşti-Urziceni-Buzău-comuna Siriu, sat Caşoca: 190 km, 3 ore (DN2 +DN10)
Cazare Pensiunea Mariana: 100 lei camera dublă
Casoca – Crasna, jud. Covasna: 23 km, 20 minute (DN10), se face stânga după ce treceţi de Popas-Restaurant Crasna, aflat pe partea dreaptă a DN10
Crasna- Pod Crasna Urlătoare: 5 km, 15 minute (drum forestier)
Pod Crasna Urlătoare (570 m) – Poarta Vânturilor (1490 m): 2 ore 30 minute, marcaj triunghi albastru
Poarta Vânturilor (1490 m) – Lacul Vulturilor (1420 m): 30 minute, marcaj cerc roşu
Lacul Vulturilor – Pod Crasna Urlătoare: 2 ore 30 minute
Durată totală traseu: 5 ore 30 minute
Am citit despre Lacul Vulturilor anul trecut și mi-am propus anul acesta să fac o drumeție până acolo. Sper ca vremea să fie frumoasă prin luna mai.
Lacul Vulturilor este un loc minunat! Si eu am fost tot in luna mai acolo 🙂
Mulţumesc pentru descriere! Am folosit-o sâmbătă pentru a vă călca pe urme. A fost superbă tura, parcă în ciuda gerului şi vântului de sus.
Sper să revin cândva în zonă pentru traseele dinspre Siriu şi dinspre Gura Milei. 🙂
Acum m-am apucat să descriu experienţa, va apărea textul curând pe blogul meu.
Ma bucur ca ti-a fost de ajutor! Cred ca vantul este nelipsit acolo, indiferent de anotimp :). Si eu vreau sa mai merg in zona, sunt multe trasee frumoase acolo.
Numai bine,
Ioana
Când mai mergi vin și eu 🙂
Buna!
Vreau sa fac si eu sambata acest traseu cu alta familie.
Avem si 4 copii între 8 și 14 ani.
E marcat? Nu exista riscul sa ne abatem de la drum?
Buna, Gabriel!
Cand am fost eu, acum cativa ani, era marcat foarte bine. Daca e la fel si acum, nu ai sanse sa te abati de la drum. Cu mine in grup au fost atunci si 2 copii, daca nu ma insel cel mai mic avea vreo 6 ani si ne-a dat clasa. :))) Eu zic ca o sa fie bine, aveti grija doar sa purtati bocanci si sa tineti cont ca se intuneca mai devreme acum, deci calculati-va bine timpii.
Vreme buna va doresc!
Numai bine,
Ioana
Multumim mult pentru informații și bunăvoință!
Gabriel
AVEAM 6 ANI ..AM FOST CU BUNICUL MEU….ACUM AM 50 ,,,,IMI DORESC SA REVAD …ACEST LOC….SI CU SIGURANTA …O SA AJUG ACOLO…MULTUMESC IOANA…
Buna.
Vreau sa fac traseul asta maine. Care ar fi temperaturile pe-acolo pe sus la vremea asta? Un polar si tricou sunt suficiente? Sau trebuie pufoaica? Nu am experienta prea multa pe trasee montane.
Multumesc.
Mihai
Buna, Mihai!
Urmareste cum se anunta prognoza meteo in zona maine. E posibil sa fie intre 10-15 grade. In orice caz, o geaca de ploaie si vant e bine sa ai la tine, nu neaparat pufoaica. 😋
Numai bine,
Ioana
Buna Ioana.
Multumesc pentru informatii. Am fost pe traseu la doua zile dupa. Toate informatiile date de tine se confirma: repere, traseu, conditii, timpi.
E important sa incepi urcusul pe jos de la al doilea pod peste Crasna 🙂 Eu am luat-o la picior de la primul si am pierdut timp.
Din pacate mai nou se urca mai mult cu masinile de teren decat cu picioarele. Pana sus pe platou si mai departe probabil.
Atentie asadar celor care planuiti sa urcati pedestru – pregatiti-va pentru praf si fum din cand in cand.
In rest zona e foarte frumoasa, mai ales pe platoul din preajma stanii (cand nu sunt oile si cainii acasa 🙂 )
Toate cele bune.
Mihai
Buna, Mihai!
Si cand am fost eu se vedeau urme de ATV-uri din pacate! Dar ma bucur ca per total ai avut parte de o experienta frumoasa. 🙂
Numai bine,
Ioana
Bună, vrem sa facem traseul în familie (3 persoane). Cum sa evitam câinii de stână? Pot fi și animale sălbatice pe traseu?
Buna!
Nu cred ca se pot evita, stana fiind aproape de poteca. Pe de alta parte, ma gandesc si ca prietenii canini sunt obisnuiti cu turistii, iar latratul este doar preventiv. 🙂
In ceea ce priveste animalele salbatice, sunt sigura ca exista, acesta este un risc pe care si-l asuma iubitorii de munte. Important este sa nu pastrati linistea pe durata traseului, astfel se pot evita anumite intalniri incomode.
Mult noroc si vreme buna,
Ioana
Pingback: Lacul Vulturilor, Munții Siriu (Carpații de Curbură) – slow focus
Pingback: Portalul Bucegilor – slowfocus.ro