Cetatea Câlnic este un micuţ edificiu, aflat în sudul judeţului Alba, declarat monument UNESCO şi care a reuşit să mă surprindă într-un mod extrem de plăcut. Îţi povestesc imediat şi de ce :-).

Cum se ajunge la Cetatea Câlnic?

Acum câteva săptămâni am fost într-un scurt sejur prin judeţele Sibiu şi Alba. Una din zile era rezervată special vizitării cetăţiii din Alba-Iulia, aşa că într-o sambătă dimineaţa am pornit destul de devreme din Răşinari, unde eram cazaţi, către oraşul medieval. Dacă o luam pe autostradă poate nu observam indicatorul către satul Câlnic, aflat cam la 50 km de Sibiu, în Depresiuniea Apoldului. În ultima vreme am dezvoltat o adevarată pasiune pentru cetăţi, aşa că am căutat repede informaţii despre Cetatea Câlnic, mi-a placut ce am citit şi ne-am propus să o vizităm la întoarcere, mai ales că de la şoseaua E60 până la cetate ai de parcurs doar 4 km. De aici drumul judeţean te duce direct către discreta cetate, pe care o vei zări pe partea stângă. Chiar lângă cetate se află un spaţiu unde poţi lăsa maşina.

Atmosferă de poveste

Când am ajuns acolo erau destul de multe maşini parcate, oameni, agitaţie. Oare ce se întampla? Mă aşteptam să nu găsim pe nimeni aici… Ei bine, intrăm pe poarta cetăţii, după care pătrundem într-un coridor întunecat care era luminat doar de două raze firave de lumină. La capatul lui ne aştepta o gradină de un verde sclipitor şi… un alai de nuntă! Cât de frumoooos! Nimerisem chiar în mijlocul unei şedinţe foto! După ce ne-am dezmeticit, ne-a luat în primire domnul care are grija de monument pentru a achita biletele.

A fost odată…

Din ghidul pe care l-am cumparat, am aflat că cetatea a fost construită iniţial ca reşedinţă nobiliară, la mijlocul secolului al XIII-lea de către comitele Chyl de Kelling. În anul 1430 cetatea a fost vândută comunităţii ţăranilor din Câlnic, care au adus îmbunătăţiri cetăţii şi au ridicat capela. Cetatea din Câlnic are două turnuri, unul nordic si unul sudic, iar sistemul de apărare era întregit odată de un şanţ cu apă ce înconjura cetatea.

Donjonul a fost mai întâi locuinţă nobiliară, apoi turn de apărare, iar acum în masiva clădire cu ziduri groase de 1 m, se poate vizita la parter, vechea pivniţă în care sunt expuse nişte butoaie imense din lemn de stejar, aducând aminte de faima vinurilor din regiune. La etaj, donjonul găzduieşte si un muzeu cu valoroase colecţii de artă populară şi medievală, pe două nivele (accesul se face pe o scară aflată în partea de nord a clădirii).

Intrând în capelă, o muzică medievală foarte placută ne-a introdus în atmosfera de poveste, iar alaiul de nuntă din grădina cetăţii chiar ne dădea impresia că suntem înconjuraţi de cavaleri şi domnițe :-). Capela găzduieşte fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se păstrează şi acum tribuna de lemn, decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733.

Cel mai bun punct de belvedere se află la ultimul etaj al turnului porţii, de la înălţimea de 24 de metri. La Cetatea Câlnic se desfăşoară din când în când concerte de muzică medievală, barocă sau renascentistă, precum şi  expoziţii artă, simpozioane şi conferinţe.

Informaţii utile

Biletul pentru adulţi a costat 5 lei, iar pentru taxa foto am plătit 7 lei. Cetatea Câlnic se poate vizita zilnic, între orele 09-19. Dacă ajungi în timpul acestui interval orar şi totusi găseşti poarta închisă, poţi suna la numărul afişat chiar la intrare sau poţi solicita accesul în cetate la casa parohială evanghelică, aflată la 50 de metri pe aleea de pe malul pârâului Câlnic. În cazul în care doreşti să înoptezi la cetate, există 2 camere special amenajate, la preţul de 200 lei/noapte, sau câteva camere în casa parohială (ridicată în secolul al-XVI lea şi modificată în 1799) la prețul de 50 lei/noapte. În acest caz, vei putea putea vizita și fotografia cetatea gratuit. Aceasta opţiune mi se pare un lucru nemaipomenit, lista monumentelor UNESCO din România unde te poți caza, fiind extrem de scurtă!

După ce am terminat vizita la cetate, concluzia a fost clară: tocmai am avut norocul să vizitez un obiectiv care se încadrează în categoria “aşa da!”. Totul era îngrijit, curat, iar administratorii chiar îşi fac treaba!