Singurul lac vulcanic de la noi din ţară, Lacul Sfânta Ana, se găseşte în judeţul Harghita, în Masivul Ciomatu. Vreau însă să îţi vorbesc despre alt loc de vis, probabil unic în Europa, aflat în imediata apropiere a lacului.
Tinovul Mohoş, în traducere din limba maghiară „Lacul cu muşchi”, este o mlaştină formată în unul din cele două cratere vulcanice din Munţii Harghitei. Craterul unde se află acum tinovul a erupt primul, iar ulterior acesta s-a umplut cu apă. În momentul în care a erupt şi cel de-al doilea crater (unde s-a format Lacul Sfânta Ana), cenuşa a ajuns în Lacul Mohoş. In timp zona s-a acoperit cu muşchi de turbă, iar din lac au rămas doar câteva ochiuri de apă.
Program
Intrarea în rezervaţie se face zilnic, la ore fixe: 10, 12, 14, 16, 18, numai însoţiţi de un ghid. Biletul de intrare este 5 lei, iar taxa pentru parcare este 10 lei. Întreaga plimbare nu va dura mai mult de 45 de minute. Eu am vizitat rezervaţia în ultima zi a lunii septembrie, dar îţi recomand să vii aici în lunile aprilie sau mai, pentru a vedea cât mai multe dintre plantele rare care cresc în turbărie (inclusiv una din puţinele plante carnivore de la noi din ţară: Drosera Rotundifolia – sau Roua cerului). Punctul de plecare a fost zona de campare iar drumul pe care am pornit împreună cu ghidul părea că se îndreaptă către pădurea din apropiere.
Pe urmele urşilor 🙂
La intrarea în padure ne-am oprit. Ghidul ne-a informat că vizitarea tinovului se face mergând pe un podeţ de lemn, pentru protejarea turiştilor (să nu cumva să ne afundăm în mlaştină) şi bineînţeles a rezervaţiei. Brazii, ce păreau a fi nişte paznici de neclintit ai rezervaţiei, ascundeau un peisaj ce nu semăna deloc cu zona din care plecasem. Cu fiecare metru pe care îl parcurgeam observam cum vegetaţia se schimbase radical: brazii impunători care ne-au întâmpinat la intrare au fost înlocuiţi cu nişte pini subţirei, iar covorul auriu de iarba s-a transformat într-unul format din muşchi, merişor de munte, rozmarin şi bumbăcăriţă. Ghidul ne-a povestit că aici cresc şi niste plante halucinogene care arată ca nişte afine (dar care au şi un efect laxativ), denumite nebunele :-). Tot aici se găsesc roua cerului, o plantă carnivoră şi ruginare, care este de 10 ori mai otrăvitoare decât mătrăguna. El ne-a explicat şi de ce toată vegetaţia de aici pare „intrată la apă”: fiind vorba de o mlaştină oligotrofă, solul este unul sărac în substanţe nutritive şi minerale. Fauna de aici este reprezentată de numeroase specii de păsări, reptile, amfibieni, dar şi de lupi, râşi sau urşi!
Din cele câteva ochiuri de apă care mai există în rezervaţie, în circuitul turistic sunt incluse doar două. Dacă până atunci peisajul nu fusese suficient de straniu, culoarea primului ochi de apă pe care l-am întâlnit ne-a dat un oarecare fior, căci se apropia tare mult de un negru albăstrui! Nici măcar glumele ghidului despre urşii care şi-ar putea face oricând apariţia pe acolo parcă nu mai erau atât de amuzante :-). Drumul către al doilea ochi de apă l-am parcurs mergând pe nişte plăcuţe de lemn care se afundau în stratul gros şi umed de muşchi.
Întoarcerea către locul de unde am plecat s-a facut pe un alt drum forestier, iar noi ne gândeam în continuare la acel loc ciudat de frumos pe care îl lăsam în urmă. Ghidul ne-a mai spus că rezervaţia trece printr-un proces continuu de transformare, iar peste 100 de ani există mari şanse ca ochiurile de apă să fie în întregime acoperite de vegetaţie. Aşa că te invit să vizitezi cât mai curând Tinovul Mohoş, această minune a naturii, te asigur că va fi o experienţă de neuitat!
Cum ajungi la Tinovul Mohoş?
Din Bucureşti până aici se fac aproximativ 3 ore şi jumătate (255 km) pe ruta: Bucureşti – Braşov(DN1) – Chichiş(DN11) – Sfântu Gheorghe – Comuna Bixad(DN12) – Tinovul Mohoş (DJ113/113A).
Pentru oferte de cazare in zona puteti accesa urmatorul link: Cazare Lacul Sfanta Ana.
