Vârful Vânătoarea lui Buteanu este probabil singurul vârf din cele 14 care se găsesc în România, la care se poate ajunge în mai puțin de două ore.Iar când ți se face un dor nebun de Făgăraș, cele câteva ore de traseu până la cea de-a 9 culme din țara noastră, alături de oameni dragi, garantează o zi perfectă :-). Denumirea inițială a vârfului a fost Vânătarea (înălțime, depărtare mare) lui Buteanu, însă după 1954 aceasta a fost înlocuită, probabil din comoditate. Domnul Buteanu a fost cel mai probabil un cioban.

Traseul începe chiar de la Lacul Bâlea, 2034 m, iar dacă reușești să începi traseul devreme, nu mai târziu de ora 10, vei evita aglomerația permanentă din zonă și vei avea suficient timp să te întorci până la ora prânzului, când de obicei starea meteo poate să devină instabilă.

Lacul Bâlea- Șaua Caprei

Prima porțiune a traseului, cea până în Șaua Caprei (2315 m), marcaj triunghi albastru, este și cea mai dificilă din punct de vedere al rezistenței. Îți va lua în jur de o ora probabil și va scoate sufletul din tine, căci de la Lacul Balea până acolo ai de parcurs aproape 300 m pe verticală… Noi de data aceasta nu am coborât și la Lacul Capra (2300 m), ar fi fost o deviere de vreo 40 min, iar prognoza meteo începând cu ora 2 nu era deloc încurajatoare. În schimb am fotografiat din zeci de unghiuri peisajul acesta incredibil cu Lacul Capra și Iezerul Caprei:

Şaua Caprei – Vârful Vânătoarea lui Buteanu

Din Şaua Caprei trebuie urmată crucea albastră, iar cele 45 de minute până în Vârful Vânătoarea lui Buteanu vor fi o adevarată încântare. Finalul îți poate da unele emoții. Da, le-am avut și eu pentru că nu știam la ce să mă aștept, în plus mai citisem și o groază de povești despre această ultimă bucată pe net. E vorba de o porțiune de vreo 10 m, destul de expusă, unde trebuie să te cațări. Unii au renunțat; dacă ai frică de înălțime, sau nu te simți suficient de sigur pe tine, e mai bine să fii precaut. Eu am vrut să încerc și nu am regretat deloc! Am fost super atentă pe unde am pus picioarele, mă țineam foarte bine în mâini și până să mă dezmeticesc porțiunea dificilă deja se terminase, am fost chiar surprinsă 🙂 După aceea, mai ai de urcat o porțiune ușoară, fără acrobații, și gata! Ești oficial pe al 9-lea cel mai înalt vârf din România, Vânătoarea lui Buteanu.

Priveliștea de la 2507 m

Pe vârf, înghesuială mare, spațiu mic, dar priveliștea era de neegalat. Dacă ai noroc de vreme bună, vezi Negoiul dacă te uiți înspre direcția din care ai venit, sau Moldoveanu și Viștea în partea opusă. Coborarea am facut-o pe același traseu, cu câteva emoții, pentru că din când în când mai simțeam câteva picături de ploaie. Nici nu voiam să mă gândesc cum ar aluneca pietrele de la Șaua Caprei până la Bâlea. Norocul a fost însă de partea noastră, căci ploaia nu a mai venit și ne-a lăsat să ajungem cu bine înapoi la Lacul Bâlea.

Traseul a fost destul de aglomerat mai ales la întoarcere, mulți “amatori” care probabil voiau să ajungă doar până în Șaua Caprei sau până la Lacul Capra, încălțați în orice mai puțin încălțăminte adecvată. În ziua respectivă ploaia a venit, dar după ora 14.30. Ulterior am aflat că a fost vorba de o furtuna chiar foarte puternică. La munte nu trebuie să te bazezi numai pe o vreme frumoasă, chiar și pe trasee scurte trebuie să fii întotdeauna pregătit și extrem de precaut. Natura ȋși dezvaluie toate frumusețile în fața noastră, fără să ceară ceva în schimb, însă trebuie să fim conștienți că aceasta este uneori extrem de imprevizibilă.

Pe scurt, traseul acesta este perfect dacă ai chef de o tură scurtă de o zi, în principiu nu foarte dificilă, ci atât cât să facă lucrurile un pic interesante. Mai mult de 4 ore dus-întors nu ar trebui să dureze, cu tot cu poze și pauze :-).