Cabana Mălăieşti poate fi numită nestemata Munţilor Bucegi şi oricât de populare ar fi alte zone ale masivului, te asigur că adevărata lor frumuseţe aici îşi are izvoarele. Acum câţiva ani văzusem o poză a cabanei şi mi-am spus că trebuie neapărat să petrec şi eu o noapte acolo pentru a vedea cerul acela superb luminat de stele fermecate.
Există mai multe variante de traseu pentru a ajunge la Cabana Mălăieşti (1720 m), iar noi am ales-o pe cea cu punct de plecare din Râşnov (cea mai uşoară şi scurtă). Am plecat vineri după-amiază şi ne-am cazat la Pensiunea Victory pentru a putea pleca odihniţi şi cât mai devreme a doua zi dimineaţa.
După ce urmărisem zilnic în săptamâna aceea prognoza meteo, dimineaţa mi-a adus o mare bucurie: cer perfect senin 🙂 . Ştiam că traseul va fi mai mult prin pădure, aşa că nu îmi făceam griji ca vom muri de cald.
1000 m în 4 ore
Traseul (bandă albastră) urmăreşte drumul forestier spre Uzina Electrică ce trece prin Valea Ghimbavului, Valea Glăjeriei şi apoi prin Valea Mălăieşti. Poţi să mergi cu maşina până la barieră sau puţin după aceasta. La început urcarea prin pădure este domoală şi destul de puţin solicitantă. “Distracţia” însă nu se lasă prea mult aşteptată şi astfel ajunsesem să ne oprim din 10 în 10 minute. Nici nu mai ştiu acum dacă simţeam nevoia să fac atâtea pauze din cauza pantei sau a rucsacului pe care îl simţeam îngrozitor de greu.
Diferenţa dintre punctul de unde am plecat şi punctul final al călătoriei noastre a fost de aproape 1000 m. La începutul traseului indicatorul ne anunţa ca în 2 h şi 45 min ar trebui să ajungem la cabană, noi am făcut după multe pauze pentru odihnă şi poze cam 4 h (nu cred că mai are sens să spun că a doua zi coborârea a fost floare la ureche 🙂 ). Spre final am fost răsplătiţi cu câteva poieniţe, multe floricele şi o cascadă, aşa că efortul depus până atunci putea fi dat mai uşor uitării.
Nu cred că greşesc dacă spun ca Mălăieşti este cabana care beneficiază de unul din dintre cele mai faine peisaje pe care Carpaţii noştri le pot oferi. Poţi să stai ore întregi pe băncuţele de afară, savurând celebra prajitură cu mere şi ciocolată (reţeta soţiei domnului cabanier) şi să priveşti înspre pereţii stâncoşi care te înconjoară (dacă ai noroc poate o să apară şi o capră neagră 🙂 ).
Cazare şi masă
Condiţiile de la Cabana Mălăieşti sunt unele obişnuite pentru o cabană din România. WC-urile sunt turceşti, se află în curte şi sunt curate dimineaţa. Cabana pune la dispoziţie 100 de locuri, în camere cu 3, 4, 6, 9 si 14 paturi. În afară de clădirea cabanei mai există clădirea Salvamontului şi o clădire mai nouă (anexă), unde am dormit noi. Dezavantajul acesteia din urmă este temperatura mai scazută care se resimte în interior. Cazarea costă 30 lei de persoană. Mâncarea a fost bună, iar preţurile decente. Cu maxim 20 de lei puteai să mănânci felul 1, 2 şi desert 🙂 Există cam 3 variante de ciorbe şi 3 de fel principal, iar la micul-dejun există mai multe tipuri de omletă.
Finala UEFA CL la Cabana Mălăieşti
Chiar în apropierea cabanei se află un izvor, dar din câte am inţeles spre sfârşitul verii acesta seacă. Lângă cabană există şi nişte bidoane cu apă de ploaie pe care le poţi folosi pentru a te spăla pe ici pe colo 🙂 . La cabană nu există televizor în mod normal, însă în sâmbăta în care am dormit acolo domnul cabanier s-a indurat şi a pus un televizor în sala de mese pentru microbiştii care doreau să urmărească finala UEFA Champions League.
De la Cabana Mălăieşti poţi ajunge la Lacul Tiganeşti (2 h 30 min dus-întors) sau la Vârful Omu (in 3 h). Peisajul de la cabana este mirific, iar dacă alegi să înnoptezi aici sper să ai şi tu şansa să prinzi un cer senin de noapte pentru a te bucura de salba de diamante care aproape te orbesc sau de căldura unui foc de tabără 🙂 . Deşi am fost acolo în ultimul week-end din mai, la lăsarea nopţii temperatura încă era destul de scazută, aşa că alternam vizionarea meciului cu ieşirile afară. Până la urmă nu am prins nici măcar finalul meciului… m-am gândit că nu ar fi o idee rea să adorm înaintea celor 7 colegi de cameră 😀 .
