Impunătoarea Cetate Slimnic domină de pe dealul Burgbasch localitatea cu același nume și nu ai cum să nu o observi în drumul tău către Mediaș, venind de la Sibiu pe DN14.

Cetatea mândră din Slimnic

În a doua jumătate a secolului al XII-lea în Slimnic s-au stabilit coloniștii sași, iar aceasta a devenit atunci una dintre cele mai importante componente al scaunului Sibiu, având rol de apărare împotriva atacurilor care veneau din nord. Numele nemţesc al localităţii este Stolzenburg, care înseamnă cetate mândră, dar nu se referă la subiectul povestirii mele, aceasta fiind construită în sec. XIV, ci la localitatea din care au venit primii coloniști sași ai locului.

De mult timp îmi doream să vizitez această ruină, coloanele pe care le văzusem în poze mi se păreau ireal de frumoase, arcadele aducând parcă un pic cu cele ale Coloseumului din Roma. Ajungând în localitate, indicatoarele te vor îndruma către cetate și Biserica Evanghelică Sf. Bartolomeu de la baza dealului. Poţi lăsa mașina lângă zidurile bisericii, iar drumul îngust care pornește de acolo te va duce către intrarea în cetate în doar câteva minute.

Locuitorii Cetăţii Slimnic

Așteptările erau destul mari, recunosc, dar ce am găsit în spatele ușii cetăţii m-a lăsat fără cuvinte… În primul rând în loc de o muzică medievală sau clasică, așa cum mi-a mai fost dat să aud în astfel de locaţii, ne-a întâmpinat o muzică populară destul de deranjantă. După câteva secunde de acomodare cu atmosfera, am plătit biletele de intrare și am pășit sfioși în grădina cetăţii. Credeam că muzica populară fusese doar o întâmplare nefericită, însă fii pregătit să vezi acolo și culturi de ceapă, roșii, cartofi, viţă de vie (ce păcat că biletul nu includea gustări 🙁 ). Să mai pomenesc de cele 3 persoane îmbrăcate sumar care se dădeau în leagăn sau leneveau la soare? De asemenea, am descoperit și o mică fermă cu gâște și porci în curtea din dreapta, dar aceștia erau destul de simpatici :-).

Mintea mea parcă refuza să proceseze informaţiile… Adică oamenii ăștia locuiau acolo? Nu mă înţelege greșit, pot găsi aspecte pozitive ale faptului că administratorii cetăţii locuiesc acolo, dar să fie atât de vizibili? Până la urmă am venit să vizitez un loc istoric, nu să mă simt un intrus în “casa” unor oameni. Acesta este singurul lucru care mi-a lăsat un gust amar în timpul vizitei la mândra cetate Slimnic. Ce păcat!

De-a lungul timpului

Prima construcţie a Cetății Slimnic a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea din piatră brută, înainte de marea invazie tătară. În secolul al XIV-XVIII a suferit o serie de modificări menite să transforme Cetatea Slimnic într-o fortificaţie mai puternică, din căramidă, de aceasta dată. Înălţimea pereţilor atingea 12 m, iar grosimea acestora era de peste 3 m. Asediată de nenumărate ori, a fost cucerită în anul 1529 de Ioan Zapolya și în sec. XVII de Mozes Szekely, de Gabriel Bathory și de Gheorghe Rakoczy al II-lea. Deși a rezistat atacului turcesc din 1658, a fost aproape distrusă în 1706, în timpul războiului dintre curuţi și lobonţi. Și-a pierdut astfel rolul militar, iar în secolul al XVIII-lea cetatea era deja părăsită.

Așa cum am văzut la Biertan, la Slimnic există o cameră a divorţului, un loc unde cuplurile care doreau să se despartă erau închise și stăteau acolo până se împăcau. Având un termen de comparaţie, pot să spun că nu ar strica deloc o repriză de curăţenie în camera respectivă:

Dacă reușești să urci pe scările un pic cam șubrede care duc către cel mai înalt punct din turnul-clopotniţă, vei avea parte de o panoramă spectaculoasă a satului și a Cetăţii Slimnic. În sfârșit aveam parte de un moment de liniște și am putut să mă bucur cu adevărat de locul acesta minunat.

Planuri de restaurare?

Cetatea Slimnic este deschisă vizitatorilor în fiecare zi intre 10-19, iar pretul unui bilet costă 3 lei. Înainte de plecare am discutat un pic cu administratorul cetăţii de la care am aflat că aceasta se află în proprietatea bisericii evanghelice. L-am intrebat dacă va beneficia în viitorul apropiat de eventuale fonduri europene pentru restaurare, însă răspunsul nu m-a bucurat prea tare: se pare că primăria nu se poate implica, așa că o eventuală consolidare iese din discuţie. Ce soartă fericită ar putea avea acest obiectiv turistic, dacă ar exista un interes mai mare pentru promovare! Ca recomandare: poate nu ar fi o idee rea să vizitezi cetatea într-o zi de toamnă, iarnă sau primăvară. Astfel, atmosfera de petrecere de care am avut eu parte s-ar putea să lipsească.