Cum se vede România de pe acoperișul Carpaților Orientali?

Am ales Maramureșul ca destinație pentru mini-concediul de anul trecut pentru că mi-am dorit mult să văd lacul cu cel mai frumos contur din țara noastră: Lacul Iezer. De ce este atât de special acest lac glaciar din Munții Rodnei? Pentru că are chiar forma României! Dacă ȋți spun și că se află în drum spre cel mai mai înalt vârf din Carpații Orientali, cred că deja lucrurile devin mai mult decât interesante. Ei bine, astrele s-au aliniat din nou pentru mine în luna septembrie (pentru a câta oară anul trecut ?!), iar România mi-a oferit încă o călătorie minunată despre care abia aștept ȋți povestesc!

Din Borșa până în Pietrosul Rodnei

Noi ne-am cazat în localitatea Borșa, la Pensiunea Alex, o unitate de cazare pe care o recomand cu caldură. Camerele sunt foarte curate, bucătăria este complet utilată, iar priveliștea cu Pietrosul Rodnei de care te vei bucura de pe terasa pensiunii, este de neprețuit! Traseul (marcaj bandă albastră) începe în zona Schitului Pietroasa, loc unde poți lăsa și mașinile (există o bifurcație: schitul în dreapta, traseul în stânga). Ca să ajungi la Schit, venind dinspre Sighetul Marmației, vei face dreapta după spital, traversând râul Vișeu pe un pod de beton. Drumul nu este asfaltat, dar dacă ai o mașină cu garda înaltă, nu ar trebui să ai mari probleme. Schitul cred că se află pe la altitudinea de 900 m, așa că diferența de nivel până la vârf este de vreo 1400 m. Am avut ceva de urcat!

Era ora 8:30 când porneam la drum. Vremea era destul de bună, norii nu erau prea fioroși, însă aveam un sentiment că nu o să mă bucur de prea mult soare în ziua aceea. Până la stația meteo de la Lacul Iezer sunt vreo 8 km de drum forestier, care (din pacate) se pot parcurge și cu masini 4 x 4. Parcul Național Munții Rodnei a fost desemnat Rezervație a biosferei de către UNESCO, așa că toată lumea ar trebui să aleagă varianta mersului pe jos – e mai sănătos, sau în cel mai rău caz varianta de mai jos:

Lacul în forma României

După 3 ore, în care nu ne-am grăbit deloc, am mâncat o groază de afine și ne-am mai dat jos din haine, am ajuns la căldarea glaciară ce adăpostea primul nostru obiectiv: Lacul Iezer. La stația meteorologică există loc pentru campare, dar nu te poți caza în incinta acesteia. Am făcut o pauză de vreo 20 de minute pentru poze, timp în care ne-am îmbrăcat la loc, pentru că temperatura scăzuse. Obiectivul numărul 2 era din păcate cam acoperit de nori.

Deja nu ne mai doream să vedem soarele, ci măcar să nu ne plouă! De aproape, forma lacului nu ieșea cu nimic în evidență, dar pe măsură ce începeam să urcăm pe poteca ce ducea către creastă, priveliștea ne lasă muți de uimire:

Nu știu dacă într-adevăr eram mai în formă după toate traseele din vara care tocmai trecuse, sau urcușul nu era atât de solicitant. Cert este că poteca era destul de șerpuită, iar drumul spre vârf nu a fost chiar așa un chin, mai ales că la fiecare curbă ne mai opream să pozăm „România”. În timp ce ne îndreptam către creastă, am zărit de la maaaare distanță și o marmotă. Asta cu puțin ajutor, desigur, pentru că nu aveam ochelarii de vedere la mine, iar cineva din grup avea un aparat foto cu un zoom extrem de generos, așa că am reușit să o văd pe micuță destul de bine.

Pe acoperișul Carpaților Orientali la 2303 m

În momentul în care am ajuns pe platou, situația meteo s-a schimbat radical: ceață, vânt, extrem de frig… Noroc că vârful nu părea foarte departe. La ora 14:00 am ajuns pe acoperișul Carpaților Orientali,  Vârful Pietrosul Mare. Eram puțin suparată din cauza ceții, vedeam Borșa în depărtare, ca într-un vis.

M-am înveselit repede căci acolo, la 2303 m, ne aștepta un steag al României! Gustul triumfului împreună cu sentimentul de mândrie că locuiesc într-o țară atât de frumoasă, fac o pereche pe cinste în inima mea!

Nu știu cum am rezistat 20-30 de minute în frigul acela.. Ca să fie totul și mai dramatic a început și ploaia! Situația s-a calmat după ce am coborât de pe platou, iar în 2 ore eram înapoi la lac, unde am servit in sfârșit un binemeritat prânz. Ne venea greu să plecăm din lumea Rodnei fermecătoare, dar plănuiam să ajungem pe lumina înapoi la mașină, lucru care s-a și întâmplat la ora 19:20, când începea deja să se însereze ușor, ușor.

Munții Rodnei mi-au oferit o primă experiență de vis, ȋîți recomand din tot sufletul să vii și tu aici! În doar câteva ore vei avea ocazia să ajungi pe cel mai înalt munte din Carpații Orientali, să te oglindiți în apa lacului ce poate să devină un simbol al nostru, al tuturor românilor. Patriotismul meu și-a mai gasit un izvor!

 

Traseul pe scurt:

-schit – Lacul Iezer 3 ore

-Lacul Iezer – Vf. Pietrosul Rodnei 2 ore 10 min

-Vf. Pietrosul Rodnei – Lacul Iezer 1 oră 30 min

-Lacul Iezer – Schit 2 ore 30 min

Nu există surse de apă pe porțiunea Lacul Iezer- Vf. Pietrosul Rodnei.

Traseul este foarte puțin frecventat de turiști.

0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: