La nici 10 km de orașul Petroșani se află Peștera Bolii, un loc atât de interesant, dar din păcate aproape necunoscut și foarte puțin promovat.Numele acestei peșteri nu este legat de nici o molimă cumplită care a lovit locuitorii din această zonă, ci de familia Bolia, care a stăpânit aceste locuri acum multe secole.

Până acum cațiva ani, peștera era mai mult abandonată, dar mulțumită celor de la Asociația Petro-Aqua, aceasta a căpătat o nouă înfățișare și îi așteaptă pe turiști cât se poate de amenajată. Din câte am înțeles Peștera Bolii beneficiază de iluminare doar în week-end, pe când în timpul săptămânii când numărul de vizitatori este mai redus, trebuie să vii pregătit cu o lanternă.

Peștera Bolii și Legenda Jupânesei

Peștera Bolii este situată la altitudinea de 700 m și este una din puținele peșteri din țara noastră care este accesibilă pe toată lungimea sa și probabil singura străbătută pe toată lungimea ei (peste 450 m) de o apă curgătoare. Intrarea în peșteră este spectaculoasă, având 20 m la intrare și o înălțime de 10 m. Pârâul care iese din peșteră se numește Jupâneasa, iar denumirea acestuia este legată de o frumoasă legendă:

Interesant este faptul că la ieșirea din peșteră pârâul poartă alt nume: Galbina. Ieșirea se face chiar în apropierea căii ferate Petroșani-Hațeg, iar accesul aici nu este recomandat. Aceasta este una din peșterile care nu are stalactite și stalagmite spectaculoase, acestea au dimensiuni extrem de reduse pentru că aerul circulă între intrarea în peștera și ieșire. Tot din acest motiv, temperatura din interiorul peșterii nu este cu mult mai scazută decât cea de afară.

Lumini și umbre

Galeria principală a peșterii este de dimensiuni destul de mari, așadar claustrofobii nu ar trebui să își facă griji :-). În cea mai mare sală a peșterii, Sala de concert și dans, se organizează concerte muzicale, ca urmare a acusticii deosebite care o caracterizează. Pentru a ușura vizitarea peșterii au fost montate poduri de lemn care permit parcurgerea întregului gol subteran în siguranță. Jocurile de lumină în culori calde și reci parcă pun în evidență și mai mult frumusețea peșterii:

Deși Peștera Bolii este destul de bine iluminată, exact micile galerii laterale și colțurile întunecate ascund imagini cu animale, scene de vânătoare şi copii ale unor picturi rupestre. Decorul acesta a fost creat în timpul filmărilor pentru documentarul-artistic „Legenda Nibelungilor”, în care protagonistul se luptă cu un balaur. Se pare că producătorii au fost extrem de impresionați de frumusețea peșterii și și-au dorit foarte mult să folosească Peștera Bolii pentru câteva secvențe din film. Nu trebuie să îți faci griji, balaurul a dispărut :-)… însă trebuie să ai grijă la coloniile de lilieci de aici! În Peștera Bolii au fost identificate două specii de lilieci, care te vor surprinde cu zborul lor jucăuș din “Sala Liliecilor”.

Acces și bilete de intrare

Venind dinspre Hațeg, pe drumul european E79, vei vedea un indicator imediat după localitatea Bănița, cu aproximativ 5 km înainte de intrarea în Petroșani. Drumul până acolo este destul de îngust și traversează o cale ferată, dar în numai un minut vei ajunge în parcarea de pe partea dreaptă a drumului. Câțiva metri mai în față, pe partea stângă, se găsește casa de bilete, unde trebuie să platești 5 lei taxa de vizitare pentru adulți.

Alte obiective din zonă

Dacă Peștera Bolii reprezintă un obiectiv turistic aproape necunoscut, atunci Cheile Băniței, aflate foarte aproape de aceasta, sunt un mister total, inclusiv pentru localnici. Aceste chei reprezintă unul din cele mai deosebite locuri pe care le-am vazut în țara noastră:

Pe Dealul Bolii se găsesc ruinele celei mai sudice cetăți dacice din ansamblul de aşezări fortificate din Munţii Orăştiei. Accesul la Cetatea Băniţei este extrem de dificil, nu există nimic amenajat, așa că nu am reușit să o vizitam. Cât despre legendele care sunt legate de această peșteră, bătrânii povestesc că în muntele în care pârâul Jupâneasa a sculptat se găseşte o comoară ascunsă de daci, pentru a nu cădea în mâna romanilor şi ar fi legată de un blestem teribil. Nu știu dacă este vreo urmă de adevăr în această legendă, dar cu siguranță Peștera Bolii însăși este o comoară :-).