Ia înseamnă istorie, tradiţie, multă muncă și totodată artă. Termenul de ie, care se referă la cămașa tradiţională românească purtată de femei, provine din latinescul unicae lineae ( o tunică subţire purtată pe piele). Ia are o istorie indelungată, iar în prezent putem vorbi chiar despre o revenire în forţă a acesteia :-).
Piesa centrală a portului popular românesc
Croiala iei este destul de simplă, dar modul în care este împodobită o transformă într-o adevarată bijuterie. Ia este confecţionată dintr-o pânză albă din in, cânepă, mătase sau bumbac. Dreptunghiul de pânză, croit în formă de cruce, este tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu un șnur răsucit. De obicei mânecile sunt increţite la umeri, dar și la încheieturile mainilor și este accesorizată cu broderii la gât, piept și mâneci. Se remarcă modelele geometrice, florale (lalele, garofiţe, trandafiri etc.), în spic, creasta cocosului. O ie poate fi decorată inclusiv cu paiete sau mărgele, care îi conferă un aer de sărbătoare. Ia reprezintă piesa centrală a portului popular românesc, iar piesele costumului trebuie să fie gândite şi alese astfel încât să se asorteze cu aceasta.
Culorile aveau un rol foarte important pentru că acestea defineau statutul femeii care purta ia. Femeile în vârstă şi cele căsătorite purtau numai modele de croială mai modeste şi culori închise, precum negru sau maro. În schimb, tinerele aveau voie să poarte culori deschise şi intense pentru a atrage peţitorii. Cu cat o ie era mai deosebită, cu atât femeia care o purta era mai admirată, dorită și avea șanse mai mari de a avansa pe scara socială. Ii speciale erau realizate şi pentru cele două evenimente importante ale vieţii: căsătoria şi moartea.
Interviu cu bunica
Arta meşteşugului popular era transmisă de la o generaţie la alta. Bunica mi-a povestit cum străbunica avea chiar și o “carte de flori”, adică o carte cu modele. Străbunica avea ii pentru orice fel de ocazie: unele “de casă”, unele pentru biserică, altele pentru horă. Originară din zona Olteniei, străbunica cosea niște ii atât de frumoase, încât vecinele o numeau “Regina cătunului” :-). Cosea la o ie cam o lună şi jumătate (un caz fericit): după ce începea postul până la Paşte. Fiecare ie avea povestea ei… Între anii 1915-1925 a cusut cele mai multe ii. Când bunica mea era doar un copil, prin anul 1936, lada cu zestre, în care se găseau şi 8 exemplare superbe de ii, le-a fost furată :-(. După aceea a venit al Doilea Razboi Mondial, care a adus cu sine industrializarea şi urbanizarea României. Cam atunci ia a intrat într-un con de umbră.
Regina Maria a fost prima care a adus iei faima internaţională, odată cu turneul acesteia din Statele Unite ale Americii în anul 1926, Majestatea Sa a purtat atunci ii realizate din materiale preţioase, cu modele conform perioadei interbelice, dar care îşi păstrau un aer tradiţional specific. Pictorul francez Henri Matisse a imortalizat ia în mai multe tablouri de-ale sale. Unul dintre acestea, “La blouse roumaine” (1940) a fost expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.
Ia pe podiumul de modă
În lumea modei, ia a devenit de zeci de ani o adevarată vedetă. Yves Saint Laurent, Jean Paul Gaultier, Kenzo, Tom Ford, Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Isabelle de Hillerin, Anna Sui sau Philippe Guilet, sunt doar câţiva creatori de modă care au fost atraşi de simplitatea si frumuseţea acesteia.
Actriţele de la Hollywood Emma Stone, Jennifer Garner, Halle Berry, Katie Holmes sau Anne Hathaway, au fost şi ele fascinate de ia romanească, făcând astfel o reclamă nepreţuită cămăsii noastre populare.
Preţul unei ii depăseste cu uşurintă câteva sute de lei, din cauza timpului mare de lucru – chiar şi o lună, dat fiind faptul că este lucrată manual. Inclusiv marii retaileri internaţionali de haine din ţara noastră au introdus în colecţiile lor modele de ii, confecţionate însă în afara României, dar care se aseamană cu stilul tradiţional al simbolului nostru.
Şi pentru ca ia şi-a recăpătat din faimă, în fiecare an pe 24 Iunie, de Sânziene, sărbătorim Ziua Universală a Iei. Pentru mine ia reprezintă un motiv de mândrie naţională, un simbol al perfecţiunii, o monografie a poporului şi a civilizaţiei noastre şi o port cu mare drag de fiecare dată.
Sursa cover image: www.chicroumaine.com